ȘI DUHUL ȘI MIREASA ZIC: „VINO!” ȘI CINE AUDE SĂ ZICĂ: „VINO!” ȘI CELUI CE ÎI ESTE SETE SĂ VINĂ; CINE VREA, SĂ IA APA VIEŢII FĂRĂ PLATĂ!
APOCALIPSA 22:17
Church of God
MĂRTURISIREA DE CREDINTĂ
Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală Română a avut încă de la organizarea ei o Mărturisire de Credinţă al cărei temelie este Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica “Izvorul Vieții” Bedford mărturisește această credință, luptând să păstreze credința într-un cuget curat (1 Tim. 3:9) înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
VIZIUNEA BISERICII
Isus Hristos înainte de înălțarea Sa la cer, a dat apostolilor o poruncă clară (Matei 28:19-20), prin care Biserica primea instrucțiuni asupra lucrării pe care avea să o facă. În acest scop Biserica “Izvorul Vieții” urmărește dezvoltarea lucrărilor de
MISIUNE DE EVANGHELIZARE
Biserica “Izvorul Vieții“ acoperă lucrarea de evanghelizare a zonei Bedfordshire din Anglia, căutând românii din această zonă,cu dorinta de a le împărtăși Evanghelia împăcării cu Dumnezeu și mântuirea oferită de Domnul Isus Hristos prin credință …
ȘI DUHUL ȘI MIREASA ZIC: „VINO!” ȘI CINE AUDE SĂ ZICĂ: „VINO!” ȘI CELUI CE ÎI ESTE SETE SĂ VINĂ; CINE VREA, SĂ IA APA VIEŢII FĂRĂ PLATĂ!
APOCALIPSA 22:17
E noapte mohorâtă iar ceasul e târziu. .
Câmpul de-abia se vede iar drumul e pustiu…
Nu se mai vede nimeni… luminile s-au stins. .
Știam că vine noaptea. . așa că mi-am aprins
Din vreme un opaiț, ca mica sa lumină
Cu mine să vegheze, când somnul va să vină.
Stingher mă simt în lume… simt că mi-e tot mai greu…
E-aproape miezul nopții. . e-aproape ceasul meu! . .
Opaițul își răsfrânge lumina pe perete
Stârnind ciudate umbre cari se unesc în cete. .
O fi doar o părere? . . Aud ceasul grăbit
Cum bate tot mai tare, tot mai neliniștit!
Deodată se oprește, este chiar miez de noapte:
Se-aprind lumini pe nouri, ceva stă să se-arate!
Și ce ciudat: opaițul prinde și el tărie
Părea că se stinsese, dar flacăra-i învie!
Fiori mă trec acuma din cap până-n picioare:
Aud trâmbița sfântă și-o voce: -Deșteptare!
Și iată că deodată umbrele prind viață,
În alb sunt îmbrăcate și îmi apar în față!
O, cei plecați la Domnul se ‘nalță către cer
Călcând prin înviere pe Diavol, pe infern!
Iar eu? ? … E cu putință? ? . . De ce rămân dar jos? ? . .
De ce nu-mi pot lua zborul și eu către Hristos? ? …
Acum e dimineață. A fost numai un vis!
Nu, n-am pierdut plecarea spre cer, spre Paradis!
Sunt încă jos în lume, lovit și ispitit
Dar știu că Domnul Slavei ce moartea a zdrobit,
Mă va purta pe brațe, pe aripi ca de vultur
În zbor peste prăpăstii și peste ape tulburi!
El îmi va fi tăria și braț învingător
Până la miezul nopții când va veni pe nori!
Când va suna trompeta, sfinții vor învia
Iar eu chemat pe nume, spre cer mă voi ‘nălța!
Călca-voi peste Diavol și peste boldul morții
Când fi-va deșteptarea, când vom zbura cu toții
Către locașul veșnic de Domnul pregătit
Pentru cereasca nuntă, acasă-n infinit!
Puțin, puțin mai este, căci zorile mijesc!
Desprins eu sunt cu totul de lutul pământesc!
Răsară Aurora, Luceafărul Isus!
Vino, Doamne Isuse, eu Te aștept nespus! …
Zbura-voi către Tine, către a Ta splendoare
Acolo unde noaptea nu poate să coboare!
Căci Tu îmi vei fi Soare, Tu mă vei lumina,
Scăldat voi fi în raze eterne-n casa Ta!
Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Maranata!
O, vino Mire veșnic, coboară, căci sunt gata!
AMIN
Autor:Emanuel Hasan